Jocul lui Putin în Siria. Cum au ajuns SUA vioara a doua în lupta împotriva Statului Islamic

Rusia este pe cale să revină în poziția de mare putere care face jocurile regionale, prin anunțata sa intervenție în Siria, în sprijinul lui Bashar al Assad și împotriva grupării teroriste Statul Islamic, după o perioadă în care Moscova pierdut teren, din cauza schimbărilor de regim provocate de Primăvara Arabă sau de intervenția brutală în Ucraina, unde a fost nevoită să întrețină un război hibrid costisitor și dăunător pentru imagine și economie, pentru a nu pierde complet influența în zonă. Acest lucru este pe cale să se schimbe. Avioane rusești se află deja în Siria, după ce Moscova a trimis sprijin logistic și uman regimului de la Damasc.

De ce a ajuns Rusia să preia inițiativa în Siria? Vidul de putere lăsat de SUA

Cel mai evident motiv pentru care Rusia a preluat frâiele inițiativei în Siria este că regimul lui Bashar al Assad pierde teritoriu într-un ritm rapid, arată o analiză Foreign Policy. În iulie, al Assad a recunoscut că are pierderi și a dat vina pe lipsa de soldați, ținând să sublinieze puvlic că „nu ne prăbușim”. Pentru Moscova, această traiectorie nu este de dorit.

„Dacă nu îl ajută pe Assad, acesta va pierde și atunci întreaga lume va spune că Putin a pierdut. Dacă pariezi pe un cal și calul iese pe ultimul loc, cum arată asta? Ca și cum nu înțelegi nimic. Vei fi privit ca un perdant„, explică profesorul Georgy Mirsky, specialist în conflictele din Orientul Mijlociu, la Școala Superioară de Economie din Moscova.

La Moscova, această discuție despre inițiativa Kremlinului este văzută drept „puțin exagerată” și fiind un simplu rezultat al reducerii influenței SUA în regiune.

„Rusia nu are multe oportunități în regiune, iar Siria este un caz unic. Creșterea influenței ruse este direct proporțională cu declinul influenței americane în regiune. SUA și-au pierdut misiunea, deci poate că celelalte puteri regionale văd Rusia drept rea și neplăcută, dar văd și că ea acționează clar și consistent„, explică Fyodor Lukyanov, analist rus care editează prestigioasa publicație Russia in Global Affairs.

Alte voci de la Moscova se bucură și văd un triumf în această răsturnare de situație. După Primăvara Arabă din 2011, Moscova și-a pierdut o parte din influență în Orientul Mijlociu, în timp ce SUA și-au recuperat din statut, după eșecul invaziei din Irak. Acum, rolurile s-au inversat – SUA nu își mai găsește calea în regiune, în timp ce Rusia acționează decis. Acum, America are nevoie de Rusia, nu invers, iar acest lucru este dovedit și de declarațiile oficialilor americani – John Kerry a vorbit despre nevoia de colaborare cu Rusia în Siria, Secretarul Apărării Ash Carter s-a întâlnit cu ministrul Apărării rus Serghei Șoigu pentru a discuta situația aeriană din Siria.

Ca gest suprem, însuși Barack Obama se va întâlni cu Vladimir Putin la New York, la Adunarea Generală a ONU, pentru a discuta intervenția în Siria, după ce administrația americană a tăiat relațiile cu Rusia, în urma intervenției din Ucraina.

Reticența lui Obama de a face mai mult în Siria i-a dat lui Putin ocazia unui loc mai important la masa negocierilor și o voce mult mai puternică în determinarea unei rezolvări a situației din Siria.

„Rolul Rusiei crește nu pentru că Rusia vrea un rol mai mare. Putin nu vrea asta. Rusia este nevoită să umple vidul lăsat de retragerea SUA. Politica SUA a avut o calitate irațională și de aceea are consecințe catastrofale pentru regiune. Elitele din regiune trebuie să se distanțeze de SUA și să lucreze cu Rusia. Rusia trebuie să fie distrasă de Siria, pentru că acolo se formează un vacuum, iar dacă Rusia nu îl umple, devine periculos pentru Rusia. Nu este ceva proactiv, este făcut din necesitate„, explică Serghei Markov, analist pro-Kremlin, șef al Institutului de Studii Politice de la Moscova, arătând că Rusia este nevoită să se defocuseze de pe Ucraina, pentru a preveni pericolul terorismului jihadist al Statului Islamic, care se poate extinde perste frontierele Rusiei.

Motivele Rusiei în Siria: de la controlarea jihadiștilor la rezolvarea crizei din Ucraina

În viziunea Kremlinului, obiectivele sale regionale în Orientul Mijlociu sunt menținerea unor zone tampon împotriva jihadiștilor de la frontiera de sud, exportul de armament și energie, proiecția de putere în Orientul Mijlociu, competiția cu Vestul și extinderea influenței în comunitățile creștine regionale. În urma Primăverii Arabe, pe care Rusia a văzut-o ca pe un rezultat al politicilor SUA în regiune, aceste scopuri ale Moscovei s-au văzut amenințate grav, deopotrivă cu alianțele sale cu Iran, Siria și Libia. Moscova consideră că SUA au aruncat Libia în haos, au încolțit Iranul cu sancțiuni și amenințări și au destabilizat Siria prin alimentarea insurgenților, arată o analiză Foreign Affairs. Pentru a contracara aceste lucruri, Rusia a păstrat în Iran relații atât cu moderații, cât și cu fundamentaliștii, jucând un rol în acordul nuclear încheiat recent, în Siria a sprijinit regimul Assad prin diplomație și armament adus pe calea aerului sau a mării.

Mai mult, Rusia a profitat de „miopia” americană din regiune și a abordat Egiptul, Iordania, Arabia Saudită și statele din Golf, pentru a întări colaborarea cu ele. Astfel, prințul încoronat saudit a vizitat Moscova în iunie, apoi în decurs de o lună regele Iordaniei, președintele Egiptului și prințul din Abu Dhabi au venit să discute colaborări pe energie nucleară și armament, precum și politică. În această toamnă, la Moscova sunt așteptați și regele Arabiei Saudite și emirul Kuwaitului. Cea mai importantă relație dezvoltată de Rusia este cea cu Arabia Saudită, principalul aliat al SUA în regiune și sponsorul forțelor siriene împotriva lui Bashar al Assad. Rusia discută o posibilă investiție de 10 miliarde de dolari a saudiților în Rusia și construcția de reactoare de energie nucleară.

Pentru Rusia, Statul Islamic și prezența acestuia în Siria sunt o prioritate de top, iar Vestul pare să subestimeze acest lucru, mai arată analiza Foreign Affairs. Kremlinul a numit SI drept o amenințare directă la securitatea națională, un termen care a fost lipit și de NATO sau de SUA. Motivul este acela că prin apărarea Damascului și a regimului Assad, care luptă și împotriva Statului Islamic, Rusia ține jihadiștii departe de frontierele sale. Moscova este îngrijorată de voluntarii SI din Caucaz, Asia Centrală și Rusia care pot aduce lupta înapoi acasă, de emiratul caucazian din sud-estul Rusiei care a declarat alianță cu Statul Islamic, de veteranii jihadiști care se întorc în Asia Centrală și în Caucazul de Nord, de musulmanii ceceni sau tătari radicalizați din Crimeea care se duc voluntar să lupte în Ucraina, împotriva Rusiei.

Un alt motiv pentru intervenția în SIria este că ar fi o mișcare de PR foarte bună. SUA au stricat echilibrul în regiune, apoi nu au vrut să intervină pe terne și să rezolve problemele create, ar putea argumenta Kremlinul. În schimb, Rusia își promovează imaginea de lider care rezolvă problemele în regiune și de aliat credibil. Pentru publicul din Europa, Rusia se poate poziționa ca un stabilizator al crizei refugiaților, de care îl poate face vinovat tot pe Barack Obama și politicile sale slabe din Orientul Mijlociu.

În anii următori, Rusia va lucra la această poziție de intermediar regional, chiar și între confesiunile Sunnită și Șiită, ținând cont e relațiile sale cu Iranul, Siria și Hezbollah și de cultivarea celor cu Egiptul, Arabia Saudită, Iordania și Emiratele Arabe Unite.

Un alt motiv pentru Rusia este partea economică. Lovită de sancțiuni și de inflație, Moscova vede oportunități economice în Orientul Mijlociu. Contractele recente cu Egiptul, pe alimente și grâne, demonstrează asta. Moscova a promovat vânzările către partenerii tradiționali, Siria și Iranul, dar a deschis și linii noi.

Alt motiv este folosirea Siriei ca atu pentru aplanarea crizei din Ucraina. În viziunea Moscovei, situația din Ucraina a escaladat prea mult. Moscova nu a reușit să aducă o rezolvare favorabilă acestui conflict, adică o „finlandizare” a Ucrainei, care să se federalizeze și să își tragă politica de securitate de la Kremlin. Astfel, Rusia continuă să piardă bani și oameni în estul Ucrainei, antagonizându-se în același timp cu NATO, care capătă valențe mai puternice pe seama acestei crize. Orientul Mijlociu poate constitui o deturnare a atenției de la Ucraina, iar cooperarea din Siria poate duce la o atmosferă propice negocierii unei soluții în Ucraina. Într-un astfel de cadru de discuții, Rusia ar putea accepta retragerea din Donbas, presând Kievul să accepte modificări constituționale și SUA să respecte îngrijorările de securitate rusești în Europa.